Claudia_Partole

Ea sunt eu şi eu – este ea…

Claudia Partole este scriitoare, jurnalistă. Născută la 14 iunie 1955 în satul Cotova, Drochia. În 1972-1977 face studii la USM , Filologie, secția Jurnalistică. A colaborat cu mai multe publicații periodice autohtone.Volume:"Mahalaua veselă"; "În așteptarea mamei"(proză);" Are mama fată mare "(versuri);" Un mare calendar pentru tine mic ștrengar"(versuri);"O clipă"(culegeri de eseuri);Eu sunt"(versuri);"Unde ești Ren"(dramaturgie) etc.

 Traduce povești și basme din limba rusă. Premii şi distincţii:"Diploma de onoare Andersen","Premiul Vasile Vasilachi", în 2010 este laureată al Uniunii Scriitorilor pentru cel mai bun roman.

Scriitor te naști sau devii?Când erați mică cine va visați să deveniți ?
O, de mică mă doream să fiu medic și iată peste ani o doamnă mi-a citit în palma și-mi zice: Doamnă ce medic ați fi fost! Dar așa sunteți contabilă! Da, sunt un fel de contabil. Mi-am dorit să cânt la vioară, dar nu sunt nici medic, nici nu cânt la vioară. Dar sunt scriitoare așă a dorit Domnul să fie și cred ca scriind pot să fiu și medic și contabil! Fiindcă am eu o formulă alcătuită de mine:"Cuvântul poate lecui"

Cum e haina de scriitoare?
Pe cât de frumoasă e, e și pe atât de grea și pe cât de placută e și pe atât de incomodă.Uneori ești rugat să vii  nici îmbrăcat, nici dezbrăcat, nici pe cal, nici fară…Asta e haina scriitorului, există o haină a sufletului pe care o dezbraci în fața paginii, sau în fața cititorului. Vorbind mai pragmatic e precum și pâinea scriitorului, pe nici de parte ușoară.

Când scrieți, știți pentru cine scrieți?
Știu pentru cine scriu, niciodată pentru ce. N-am scris nici un rând cu gândul la bani, la premii sau glorie…Fiecare își are locul său, premiul său, antologia sa, așa cum un neam are spațial și vremea sa.

Cum se naște o carte și cum o idee devine subiect de carte?
Foarte diferit poți să cauți un an întreg și să nu găsești nimic și poți într-o clipă să auzi pe cineva rostind o frază și să-ți dai seama că asta e ideea. Gândului trebuie să-i dai viața, să-l făci să vibreze și atunci dacă vibrează ceea ce așterni tu pe foaie va ajunge la inima cititorului. Aproape toate cărțile mi-au fost sugerate de cineva. Poate o carte de poezie e altfel, nu poți să așterni un vers lângă altul cu o altă structură, tematica toate vin din suflet, din intuiție doar trebuie să știi să asculți acest glas. Un scriitor sau poet trebuie să știe să-și audă glasul interior adică să-și aparțină, altceva că nu prea avem timp dar ar trebui…! Mărul fermecat trebuie să-l găsești și apoi vine totul de la sine.

Întotdeuna știți cum se va termina un roman?
Niciodată. Îți naști eroi cu care  trăiești,  acțiunile. Am personaje și mai ales din ultimul roman am plâns pentru ei. Scriitorii sunt cei care nasc, dar sunt și ucigașii, uneori ucizi personajele, emoțiile.

-Ce trebuie să se întâmple cu un scriitor ca să-și aleagă anume acea temă, subiect pentru roman?
Probabil  cu anii se adună și într-o zi asemeni vulcanului  ies la suprafață. Fiind adolescent îmi semnam într-un caiet gânduri la care peste ani trebuia să revin, la unele am revenit și am scris o poezie, nuvela la altele nu .Aș vrea să scriu despre toate și totodată e greu a cuprinde necuprinsul !

Aveți tiparite multe cărți pentru micuți, e greu  să scrii  pentru copiii?
E cu mult mai greu, e cum te-ai coborâ și te-ai înălța totodată. Cobori la vârsta copilului și cu copilul încerci să zbori mult mai sus decât îți imaginezi. La o întâlnire m-au întrebat câțiva copii, ce simți când scrii?
Nu i-am le-am spus că mă framântă gânduri, îmi seacă minte, i-am răspuns- e și cum ai sari în sus.

A fost o bucurie premiul obținut la Salonul de Carte pentru Copii- 2005?
Este, dar nu e cea mai mare. De multe ori bucuria ta nu-i bucură pe mulți, de acea sărbătoarea sufletului pierde mirificul.

Vă sunt dragi poveștile?
Incredibil! Câteva au fost scrise, vreau să cred, special pentru mine și mereu revin la ele și le caut printre celelalte. Atâtea învăț din basme. Și ceva mă face să cred că nu am ajuns a le descifra. Nu avem timp să nu le luăm în serios mesajul?! Dar tocmai în povești se ascunde codul genetic al fiecărui neam!

Aveți unii scriitori, poeți îndrăgiți?
Da. Am mari iubiri în diferite veacuri, în diferite țări și neamuri. Pe unul îl cheamă Socrate, pe altul Eminescu, Creangă, Blaga, Sadoveanu, Iliade ,Stănescu.

Considerați Creația și Dragostea asemănătoare?
Prin faptul ca ambele necesită intimidate. Și într-un caz și în celălalt prefer doar eu să-mi explic sentimentele, fără presiuni fără influențe externe.

Cum se împletește meseria cu familia și cu  scrisul ?
E greu să ai și o familie și să ai și o profesie. Nu stiu cum, dar la femei se uită altfel, mereu suntem puse de a demonstra că și noi putem. În familie ești scriitoare e bine, poți să te mândrești că ești și jurnalistă tot e bine, dar oricum mâncarea pe masă cine o sa o pună? Ești dar dincolo de ce ești, trebuie să fii și o mamă bună, o soție exemplară și pur și simplu un om cumsecade. De aceea mereu zic: Doamne nu-mi pune pe spate mai multe decât pot duce.

Ce valorează cel mai mult pentru DVS?
Clipa…

Care e marele DVS noroc?
Și nenoroc!Sinceritatea…Uneori din acest caz lumea se uită la mine ca la o arătare!

-De ce e nevoie de a atinge perfecțiunea?
Să fii mai bun, decât mai bun poți fi tu…

-Ce vă doriți cel mai mult?
Să pot să vorbesc puțin dar să scriu bine!
Asta vă doresc și eu să scrieți cât mai bine, sa mânuiți penița și să ne bucurați cu noi cărți tiparite! Mulțumesc pentru interviu!


Laura Tugarev

Go to top