Avelin_Tabarcea

Născut la data de 08 februarie anul 1983 în s.Larga, r.Briceni. Studii: Școala medie din s.Larga 2000-2004 „Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice” din Chişinău. Specialitatea ATC. Clasa profesorului B.Focşa. Din 2002 activează ca actor la Teatrul Republican „Luceafărul”. 2010 este decorat cu ordinul”Artist Emerit”

Să începem cu începutul … D-le Avelin, de ce actor?Cum ai ales calea actoriei ?

 După absolvirea şcolii medii din Larga, Briceni, locul meu de baştină, aveam două drumuri înainte: Institutul Sportiv sau la Bălţi, la actorie. Am ajuns la Bălţi în anul 2000, la Universitatea "Aleco Russo", facultatea actorie. Iar după două săptămîni, probabil, aşa a vrut Dumnezeu, din capitala de nord a Moldovei, am ajuns la Chişinău şi asa a început piesa mea la actorie.

Născut la data de 08 februarie anul 1983 în s.Larga, r.Briceni. Studii: Școala medie din s.Larga 2000-2004 „Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice” din Chişinău. Specialitatea ATC. Clasa profesorului B.Focşa. Din 2002 activează ca actor la Teatrul Republican „Luceafărul”. 2010 este decorat cu ordinul”Artist Emerit”

Să începem cu începutul … D-le Avelin, de ce actor?Cum ai ales calea actoriei ? După absolvirea şcolii medii din Larga, Briceni, locul meu de baştină, aveam două drumuri înainte: Institutul Sportiv sau la Bălţi, la actorie. Am ajuns la Bălţi în anul 2000, la Universitatea "Aleco Russo", facultatea actorie. Iar după două săptămîni, probabil, aşa a vrut Dumnezeu, din capitala de nord a Moldovei, am ajuns la Chişinău şi asa a început piesa mea la actorie.

Te-a influențat cineva să alegi anume acea opţiune?

Pe undeva soarta, pe undeva mama. Mama mereu dorea sa mă vadă actor şi poate era şi un vis ascuns de care trebuia să-mi dau seama peste o perioadă de timp, că am fost născut pentru a fi actor.

Fiind ajuns la Chişinău, care au fost primii paşi?

Sînt nespus de bucuros şi-i mulţumesc celui de Sus că mi-a îndreptat paşii spre Academia de Muzică Teatru şi Arte Plastice. La un curs l-am avut în calitate de conducător artistic pe d-l Boris Focşa de la care am învaţat arta de a fi actor şi măiestria scenei şi cu care peste cîţiva ani voi începe a colabora.

Mai ţii minte prima piesa jucată, ce emoţii te-au încercat?

Primul pas pe scena profesionistă l-am făcut în 2000, fiind în anul II de studiu, la spectacolul "Mascarada" de M.Lermontov în regia lui B.Focsa. Emoţiile pe care le-am simţit atunci au fost irepetabile. De fapt, am emoții înainte de orice spectacol pe care-l joc. Dar primele mi s-au întipărit adînc în memorie.

În cei 4 ani de facultate te-ai pregătit să devii actor de teatru sau de film?

Atunci aveam un scop să devin un” mareeeee actor”. Să joc pe scenele teatrelor republicane. În anii de studenţie am furat de la profesori tot ce era mai bun şi am învațat cu adevărat să fiu un actor bun.Vis-a-vis de film chiar a fost o perioadă cînd am fost tentat de marele ecran dar cît de mult mi-aş dori să mă încerc şi ca actor de film, cinematografia în Republica Moldova este slab dezvoltată, e la un nivel de început şi trebuie să treacă timp mult să ajungă nivelul european.

Aţi vorbit mai sus de “mare actor ”, ce înseamnă în ziua de azi a fi un mare actor ?

Nu ştiu dacă în Republica Moldova cultura e ridicată pe piedestalul meritat şi este preţuită la justa valoare, nu ştiu cum se face că cultura se lasă mereu la urmă, de parcă această urmă nici nu are importanţă în acest secol, dar să nu uităm că cultura l-a format pe om,cultura Egiptului, Romei a avut o mare influenţă punînd bazele culturii contemporane.Vorbind despre un actor, e amară soarta lui pe cît de mare nu ar fi, cu un salariu de 1500 de lei, cum e să rezişti?

Cum a început povestea Luceafărului?

Mi-a surîs destinul, a fost un mare noroc. Fiind elevul lui B.Focşa, dumnealui m-a invitat pe mine şi cîţiva colegi la Luceafărul să spunem un fragmen dintr-o piesă… şi aşa a fost, ca pînă acuma am ocazia să joc pe scîndura scenei Teatrului "Luceafarul".

În ce gen te simţi cel mai bine - dramă, comedie…?

Mă simt bine cînd joc pe scenă, cînd aud cum scîrţâie pînă şi podeaua, mă simt bine alături de colegii şi prietenii mei cînd facem repetiţie, cînd văd spectatorii care trăiesc aceeaşi poveste alături de mine, mă simt bine cînd aud aplauze, mă simt bine cînd pur şi simplu joc… joc teatru indiferent de gen, fiecare gen îşi are o feerie aparte.

Ce înseamnă pentru tine a inta în rol?

Iniţial învăţ textul, îl recitesc şi deja memorat îl spun în voce de cîteva ori. Încerc să simt şi să trec prin filiera sufletului emoţiile şi simţurile personajului. Nu poţi să joci un personaj dacă el îţi este străin, neapărat trebuie să-l laşi să se infiltreze, să uiţi de personalitatea ta pe cîteva minute şi din simplu om să devii profesor, ori aristocrat, medic sau un simplu ţăran.

Ştiu că joci diverse roluri, în „Mascarada” de M. Lermontov îl joci pe Adam Şprih, în piesa „O istorie din cartierul de vest” după A. Laurents pe Riff, în „Omul cel bun din Sîciuani” de B. Brecht pe Zeul, în piesa „Questa e la vita dolce” după Gh. Urschi pe Mihai, în “Ciuleandra” după L. Rebreanu pe Dr.Ursu şi nu în fine „Luceafărul” după M. Eminescu pe Luceafărul, te identifici cu vre-un personaj?

Nu ştiu dacă mă identific, deşi actoria face parte din viaţă şi poate chiar e viaţa mea, sunt momente în care găsesc tangenţe dintre mine şi personajul pe care îl joc, căci pîna la urmă şi o piesă e inspirată şi începe de la un adevăr apoi prin imaginaţia şi fantezia autorului ea devine una fictivă.

Un text sau mai bine zis o piesă de teatru suferă modificări de la actor la actor?

Poate modificări foarte mici şi practic invizibile, ca de exemplu poate la un moment îţi vine să zici “şi a plecat el la Dimiurg” în loc să zici “şi plecase el la Dimiurg”. Dar modificări sau metamorfoze în masă a paragrafelor nu, cred că nu. „Luceafărul” a însemnat perioada de glorie a teatrului moldovenesc.

În prezent cît de bogat e repertoriul Teatrului „Luceafărul”?

Repertoriul număra 25 de spectacole, inclusiv spectacole pentru copii.

Cîteva piese pot să le enumăr :

“Omul cel bun din Sîciuan” după B.Brecht

"Ciuleandra" după L. Rebreanu

"Mascarada" de M. Lermontov

”Questa e la vita dolce?...” de Gh.Urschi

"Pinochio" după A. Tolstoi

"Motanul încălţat" după Ch. Perrault

"Crăiasa Zăpezii" după H. C. Andersen

Ştiu că în octombrie trupa teatrului s-a întors din Egipt, unde a participat la cea de-a 22-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru Experimental, care a avut loc la Cairo, cu ce aţi venit ?

Teatrul „Luceafărul” participă pentru a doua oară la acest festival şi, deja al doilea an consecutiv, festivalul a devenit unul competitiv. Ediţia din acest an a reunit 48 de teatre: 11 teatre participante din Africa şi 37 de teatre reprezentînd continentul european. Teatrul „Luceafărul”, la cererea membrilor juriului, a prezentat de două ori spectacolul „Omul cel bun din Sichuan” şi s-a învrednicit de două premii din cele opt acordate: premiul pentru Cea mai bună regie şi premiul pentru Cea mai bună performanţă a trupei. Am fost singura trupa de teatru prezentă în festival care a primit două premii.

Şi cum e scena autohtonă comparativ cu cea din afară ?

În ultimii ani participăm la tot mai multe festivale în Egipt, Moscova, Olanda recent ne-am reîntors din România unde am participat la un festival internaţional. Desigur că acasă te simţi ca acasă, cum spunea Vieru :”…în limba ta şi vinul e mai vin “, desigur ca te simţi mai altfel, mai multe emoţii şi publicul e mai primitor, e al nostru.

Cît de mult te atrage teatrul experimental, improvizat?

Mă atrage în măsura în care ma simt tentat şi de teatrul tradiţional care îşi trage radăcinile înca din antichitate.

Avînd o oarecare experienţă în spectacole te vezi şi în postura de a scrie un text pentru alți actori sau de a regiza o piesă?

Mh… nu m-am gîndit niciodată, interesant( râde îngîndurat), chiar m-ai făcut să meditez la acest subiect…

Cum priveşti faptul că la Luceafărul regia este semnată de Boris Focşa este aceasta un avantaj sau mai degrabă un dezavantaj?

Deşi mulţi critică acest fapt că exemplu “Omul cel bun din Sichuan” a fost montat la „Luceafărul” în 2004, regia este semnată de Boris Focsa, şi a mai primit premii şi menţiuni la festivalurile de profil din ţară şi din străinatate: premiul pentru Cel mai bun spectacol şi premiul pentru Cel mai bun rol feminin la Gala Premiilor UNITEM, ediţia 2004, şi premiul Pentru originalitate şi experiment la Festivalul „Belaya Veja” din Brest, Belarus, ediţia 2004.

În afară de teatrul cu ce îţi „umpli” timpul?

În afară de teatru, uneori mă filmez în unele filmuleţe de publicitate, de câţiva ani încoace sunt şi moderator la nunţi.

La ce trebuie să se rezume cultura generală a unui actor?

La multă lectură, foarte multă lectură. La cunoştinţe nu numai din domeniul dramaturgiei, ci şi în literatura şi sculptură, pictură, muzică.

Şi ce sfaturi le-ai da celor care vor să meargă spre o cariera actoricească?

Să urmeze o facultate de teatru numai dacă şi dacă au vocaţie, fiindcă a fi actor şi actoria nu este o profesie şi dacă ajungi să-i zici că este profesie e o profesie de suflet în care foarte mult contează talentul, vocaţia şi muncă care o depui. Să citească foarte mult, deoarece personalitatea unui individ se formează în dependenţă de lecturile avute. Să înveţe poezii, să înceapă măcar de la a învăţa poezii zilnic, aşa antrenîndu-și memoria şi succese.

Mulțumesc pentru interviu!

Laura Tugarev

Go to top