leonida_lari_10a9f36a50     Am crezut dintotdeauna, că atunci când se stinge un poet, plâng pietrele, căci ele au cunoscut mersul lui stingher, romantic, șchiopătând de cele mai multe ori, din cauza indiferenței ”animalelor cu două picioare”. Acestea, care cu mai mult sau mai puțin intelect își aduc aminte să-i citească și recitească după ce au evitat mereu să accepte înțeleapta lor nebunie, verva, elocvența, cutezanța și talentul de-a cânta adevărul în versuri…Unde ni se duc poeții, divinii poeți? Într-o galaxie în care devin stele, pentru a nu înceta să ne lumineze, ghideze, și de acolo, de sus… Învățăm să trăim fără ei, căci cu ei nu am avut răbdare, nu am știut cum să-i adăpostim, dar am știu să-i împroșcăm cu pietre, găsindu-le mai tot timpul metehne. Până când vom iubi cuvântul indiferență, până când vom surpa pereții de existență a versului, cuvântului cântat de către Zei ce lumea n-o împart, dar o adună la aceași masă cu pâine și sare… alături de adevăruri mistice și sublime duse pe aripi de vânt în gura unui Setilă, Flămânzilă.
     Pe 11 decembrie 2011 am mai pierdut o peniță a adevărului… am pierdut-o pe Leonida Lari, cea care ieri ne aduna sub același tricolor și legământ, azi doar poezia ei mai hrănește pe cel setos și flămând de cuvânt… românescul cuvânt. Sufletul ei și-a găsit liniștea bine meritată printre cei aleși și destoinici unui neam prea gonit, mușcat, însângerat și cotropit de către hoarde ce pradă valori și demnitate… adăpându-ne cu sare și oțet pentru a ne mai prosti a nu știu a câta oară, înhămându-ne la carul smintelei și supunerii oarbe…
     Mirifică și metafizică poetă ai coborât din bucăți de planetă, pe un pământ ce încă e repetent la capitolul cultură, valoare și integritate. Ți-au înfipt cuțitul pe la spate, dar tu ai mers până în pânzele albe pentru o limbă - limba română, limba cea curată, limba cea sfântă… Lupta ta a fost flacăra care a luminat minți și suflete încătușate în himere bolșevice ce ne mai bântuie și azi sufletele. Ea ne-a învățat să paștem cuvântul latin din carte, de la rădăcina pomului și să-l culegem din înaltul cerului basarabean înalt și spart, senin și îndurerat de așteptare, însetat de credință nestrămutată… Politicienii demagogi au priceput că nu pot controla această zonă, că iubirea de neam nu poate fi măsurată, reglată ori cumpărată.
     Poet, publicist, politician și militant, Leonida Lari nu a putut activa sub presiune și lașitate având trei mandate de deputat în Parlamentul României, intrând pe listele Partidului România Mare în 1996, 2000 şi 2004. Ulterior, în 2005, a demisionat din PRM, motivând că preferă "libertatea de a gândi şi de a acţiona" şi "limbajul civilizat chiar faţă de adversarii politici". Asta e ceea ce ne-ai învățat tu, să gândim liber, să acționăm liber, nu îngrădiți de prejudecăți și politici egoiste și scârboase, ce papagalicesc la tribune ma dihai ca nebunii…
     Ai fost o torță a unui neam rătăcit între o unire și o independență dependentă de iz rusesc. Un neam care continuă să se înghesuie pe la vame româno-moldave fluturând în vânt în mod absurd, același tricolor. Două vame în care se vorbește aceași limbă, două maluri de Prut care sunt încălzite de același soare și împărtășesc același dor, dorul unirii, dorul patriei- mame…

Renata Popa


Go to top