De la robinet
Observ cum ţâşneşte zgomotos VIAŢA

Se izbeşte fără teamă
De albul chiuvetei

Şi-mi dau seama
Că uneori
E mai multă viaţă-n
Chiuveta din baie

Iar sufletele noastre rămân
Însetate de frumos
Subnutrite de culoare
Sedate fiind de întuneric

Şi totusi ele răman cu puţină pâine-n buzunar
Pentru vremuri şi mai grele

Aşteptându-şi pământul de unde au fost smulse
Şi unde îşi doresc să crească-n voie
Udate fiind de potirul cel de sus.

Serafim Ciobanu

Go to top