De ce să nu lăsăm cuvântul
Să ne ghideze-al nostru drum?
Căci poate-o fi altfel pământul,
Iar răutatea numai scrum.

De ce să nu lăsăm nici vântul
Să ne arunce printre nori?
Şi să plutim uşor cu gândul
Printre-ale boltei dalbe flori.

De ce să mergem iar prin ploaie
Cu creştetul acoperit?
Mai bine îl lăsăm să simtă
Şi el al ploii sfânt cuvânt.

Olga Bostan

Go to top