Nichita_Stanescu„El a optat total pentru poezie, neglijându-și viața de familie, disciplină zilnică, sănătatea. Dar a fost o alegere conștientă și asumată. Nu și-a construit un personaj, era un personaj. Și a trăit risipind din ființa lui. Nu putea altfel.”

(Dora Stănescu - interviu Iulia Arsintescu, Atelier LiterNet)

 


Ceasuri

Ceasurile sunt bisericile noastre
De mână sau de buzunar,
De perete...
Ne rugăm luând cunoștință
De bătaia lor înscrisă pe cadrane...

Frumusețe
Ea era frumoasă ca umbra unui gând,
între ape numai ea era pământ.

Frunzişuri
Se-apropie aniversarea frunzelor lovite de ploaie.
Amintirea întâmplărilor mele
vine din viitor, nu din trecut.
Deci spun: se vor dărâma mari frânghii de ploaie
prin aerul umed care ne-a-nfăşurat
înserările.

Geometrie
Geometria e liniștea întâmplării

Îmbrățișare
Aș fi vrut să te păstrez în brațe
așa cum țin trupul copilăriei, în trecut,
cu morțile-i nerepetate
și să te-mbrățișez cu coastele-aș fi vrut.

Râsu' plânsu'
Pleoapă cu dinţi, cu lacrimă mânjită,
sare căzută în bucate,
dovadă că nu pot trăi numai acum
sunt amintirele mele, toate ...

Înapoierea cheii
Mi-e dor să pot
să nu-mi mai fie
dor de tine.

Tristeţea, ea,
nu este gând
ea lucru este.

Go to top