William_ShakespeareCând dragostea vorbește, vocile tuturor zeilor par a fi adormite în armonia raiului.(William Shakespeare)









Bârfa
Că ești vorbit de rău, n-ai nici o vină,
Doar bârfa rîde pururi de cel pur;
Podoaba frumuseții învenină
Pe corb chiar dacă zboară în azur.

Cuvinte
Iubirea mea, în versul meu fierbinte
De tine și de dragoste ascult;
Îmbrac cuvinte noi în vechi veșminte
Și irosesc ce-i irosit de mult.

Dor
Au inima și ochii pactul lor
Să-ți schimbe-n pace împărțitul bine,
Plâng ochii mei când li-i de tine dor
Și inima se-năbușă-n suspine.

Iubire
O, nu! Iubirea-i far aprins oricând,
Furtunile și bezna să le-nfrunte;
Stea navelor ce rătăcesc, purtând
Comori ce nu se știu sub-nalta punte.
De nu-i așa și totu-i născocire,
Nicicând n-am scris, nicicând n-a fost iubire!

Iertare
Tot omu-i ticălos și-a ta greșeală
Când ți-o îndreptățesc, eu sînt la fel,
Punînd balsam pe-acela ce mă-nșală,
Păcătuiesc iertând și-s mai mișel.

Jertfa
O, lasă-mă să mă smeresc în tine,
Primește-mi jertfa simplă, dar curată.
Neprefacută, inima mea vine
Ca singură în pieptul tău să bată.

Mama
Oglinda mamei ești și ea, prin tine,
Aprilul strălucirii-ar vrea să-ntoarcă
Și tu al vîrstei geam vrei să-nlumine
În ciuda toamnei, tinerețea parcă...

Go to top