Drumeție
Pe asprele drumuri
Și coturi de-o viață,
Cu vaduri spre rău și spre bine,
Te simt pretudindeni
Ca pe – o condrumeață,
Necunten alături de mine.

Sau foarte aproape,
Sau foarte departe,
Pe jos,
Sau în trenuri goninde,
Am pâinea și visul
Cu cine împarte
Din rosul sac de merinde.

Iar calea spre cântec
Și calea spre stele
Mai lesne-s cu tine-mpreună,
Simțindu-te geamănă
Noimelor mele
Ce vin mulțumire să-ți spună.

Crochiu
Pășim în doi
Sub pletele bătrânei ploi
Și-un vânt udă și târzie
La oră udă și târzie
A stropilor ce cad mereu…

Iar părul tău cu părul meu
Se-ating din mers - și se sărută,
Precum în noaptea abătută
Deasupra mea și-asupra ta
Doi pomi vecini s-ar săruta,
Sau cum o boare trecătoare
S-ar săruta cu-o altă boare.

Și suntem tineri amundoi
Sub ropotul bătrânei ploi.

Lăsam pădurea
Lăsam pădurea să rămână
Cu creștetul bătut de stele
Și te luam ușor de mână…
Ții minte serile acele?

Erai în umbra din poiană,
Cu alba-ți salbă de mărgele,
Ca o Ileană Cozânzeană…
Ți minte serile acele?

Și câte- n-au cercat să-ți spună
Atunci alinurile mele,
Iar tut e rușinai de lună…
Ții minte serile acelea?

N-aveam la tâmple fire sure,
Dar azi cu bruma peste ele,
Lăsăm doar visul să ne fure…
Ții minte serile acele?


Doamna Toamnă
Uite-o, în ropot de ploi,
La braț cu vântul zălud,
Trecând printer arborii goi
Zburlită și cu părul ud.

E dată strident cu fard
Sub frigurii stropilor reci,
Iar fruntea și tălpile-I ard
În frunzele de pe poteci.

Și de frumoasă ce-i
În ruptul veșmânt al ei,
Ne place să știm că ni-i
Părtașa iubirii târzii,
Părtașa celui crâncen dor
Răscolitor.

Go to top