Nu trăi ca un bătrân,
Mereu cu gândul în trecut,
Totul devine insuportabil,
Încercând să-ți amintești ce n-ai știut.
Rugina vieții se depune pe artere.
Singurătatea umbrele-și cerne.
Surâzând întristat în chenare de arhivă,
Nu te-nfășura în iluzia naivă
A visului pământean despre murire,
Despre tandrețe, despre iubire,
Despre strălucire, despre glorie,
Nu te mai șterge cu lacrimi fierbinți
Ce le porți în suflet, în memorie
Și-n scrâșnetul ascuns dintre dinți…
Nu trăi ca un bătrân,
Cu gândul la irepetabile seri,
Nu vorbi într-o limbă uitată,
Nu suna iubitile de ieri,
Nu deplânge o aventură ratată,
Nu schimba vocea, nu te-nchina cu zel,
Nu te visa un veșnic erou din filmele
Cu Claudia Cardinale și Sarita Montiel.
Ridică-te sus, pe muntele ruginiu,
Și privește la tine cu ochii holbați:
Mai ai putere? Ești încă viu?
Ți-au mai rămas prieteni și frați?
Nu ținea pătura trasă pe geam,
Nu aduna în inimă venin,
Aruncă bumerangul și așteaptă-l zâmbind.
Nu fi, de tânăr, bătrân.

Go to top