De unde fugim cu mii de kilometri pe oră,

De unde-am crescut, am iubit, am distrus?

Pânza vitezelor incoloră

Învăluie cuvântul nespus.

 

Ochii mi-au rămas în lacrimi la poarta,

Unde mama flutură o verde năframă.

Ca pe-un ghem de amintiri avionul mă poartă

Prin spații și fir cu fir mă destramă.

 

În numele cui această spintecare

De văzduhuri, acest infern de motoare,

Această copilărească bucurie

De-a kitsch și-a disperare?

Go to top