Ciudat: la început era cuvântul,-
Aşa se spune în vechile scripturi;
El ar fi fost intenţia şi gândul
Materie spre a lua contur.
 
De unde a venit,sub care zare
A fost înfiripat la început?
Cuvântul s-a împrăştiat ca boarea
Pe-ntinsul rece şi inform, şi mut.
 
Nu frământarea tainică a naturii
Le-ar fi creat pe toate câte sunt,
Ci numai debitările din gură
Şi-a lor viteză fără crezământ.
 
Ciudat: pe când lipsea orice suflare,
Domnea cuvântul cu puterea sa.
Şi nu importă limba lui primară,
Fiindcă principalul – el era.
 
Şi în ascensiunea lui treptată
El s-a înconjurat de amtori,
A căror zilnică activitate
E de-al cânta mereu din zori în zori.
 
El poate fi-ntuneric şi lumină –
Depinde cum îl cerni şi îl dezghioci.
La umbra lui se tem să nu devină
Şomeri atâţia farsori şi demagogi.
 
Dar când e adevăr şi acţiune,
Devine forţă care mişcă lumi,
Şi nimeni nu-i în stare să-l supună
Ori să-l abată cu un pas din drum.

Go to top