Şi pentru ce mai fug de tine?

Şi când lipseşti, de ce te cat?...

Ah! Nu eşti tu oricând în mine,

Cu dorul meu nealinat?

 

Dar când lipsesti, pornesc spre tine

Ca vas gonit de aprig vânt,

Parcă na-I fi etern în mine,

Oriunde eşti, oriunde sunt!

 

Ş-apoi când pot privi la tine,

Mă-ntorc şi plec şi plec oftând,

Parcă plecând nu vii cu mine,

Tu, umbra tristului meu gând!...

 

În cartea oarbelor destine,

Pe semen astfel mi-a fost dat:

Când te-oi vedea, să fug de tine,

Şi când lipseşti, eu să te cat.

Go to top